Internal fight

It doesn’t suit me to look for you anymore. I have given up hunting you. If you will ever turn your eyes on me, I will be there, standing against the rain, but I will not want you anymore. I will be the shoulder that you can cry on, but I will not kiss you anymore. I will be the one to hold you, but I will not feel your heat anymore. I will be the one who scents you, but I will not ask my skin to own you. Don’t you ever be afraid, I see it clearly now. I am the one who you wanted to tie your soul with, but the one which you couldn’t confess the beauty of it.

Sweet ego… I dreamt about it one night. It made you hang above the ocean and it asked me not to look at your fall. My heartbeat intensified in an instant, I would never had allowed a single piece of me to toss you around. Neither would I accept it at this moment, even if I decided to turn my eyes from your sweet dimples.

IMG_20150113_143620

Written on the 12th of November, 2010, in Romanian

Translated today, for wonderful Timmy

Mi-ai patruns in suflet.

Am un nod in gat care nu-mi permite sa respir. Devine din ce in ce mai puternic atunci cand ma gandesc la tine… Stiu ca palmele tale ar aduce implinire pielii mele daca s-ar intersecta cu dorintele mele si stiu cu cata disperare ravnesc la imbratisarea ta.

E normal? E normal sa simt ca ma pierd fara tine? Nu mi-am perms niciodata sa iubesc pe cineva si fiecare posibila declaratie de interes din partea ta o simteam usor vicleana. Parea ca ma cunosti prea bine, asa ca am refuzat orice fel de propunere… nu stiam cat voi avea sa regret aceasta respingere.

Ai idee cat de tare imi bate inima cand iti simt pasii pe acelasi drum pe care il parcurg si eu? Sau stii ca uneori prefer sa te evit, pentru ca altfel ai observa caldura obrajilor mei si poate intensitatea batailor inimii mele?

Nu i-am ordonat corpului meu sa iti simta lipsa. Ba, din contra, i-am cerut sa se gandeasca mereu la altceva decat la dorul de a nu te vedea. Ma macina sa stiu ca am avut sansa si sa am preferat sa te consider ca pe restul…

Visez ca povestea asta nu se va termina in acest mod. Visez ca alerg spre tine si ca ochii tai albastri imi surprind explozia de fericire si imi strabat curiozitatea caldurii corpului meu. Te vad cum imi zambesti, desi ai vrea sa-mi eviti chicotitul adolescentin si sa ma mai lasi sa fierb putin. In visele mele, esti mereu acolo sa ma prinzi.

Oare cum se simte in realitate?

Motivatie si recunoastere

Motivatia unei persoane in a face un anumit lucru este sustinuta de increderea in puterile sale. De cele mai multe ori, increderea este intarita de o audienta, de un public care primeste ceea ce lucreaza persoana sau de un grup de persoane care crede in munca respectiva.

In zilele noastre este greu sa te afirmi si sa fii cel mai bun, pentru ca exista un numar limitat de locuri ale celor mai buni, care se ocupa repede si nu pot fi cedate altcuiva intr-un interval de timp scurt.

De aceea luptam! Muncim, creem, asudam si ne folosim toate resursele spre indeplinirea unui tel. Nu stim cum o sa se termine, dar fiinta umana cauta mereu dobandirea unei recompense pentru ce face. E un instinct, ar fi usor sa spunem ca toti suntem voluntari si ca performam pe scena societatii doar pentru a-i face pe ceilalti sa se simta bine. Oricat am nega, intotdeauna asteptam ceva de la acel public, pentru ca dorim sa ne autodepasim. Si acest lucru nu poate fi obtinut decat prin stabilirea unui calificativ pentru munca realizata.

Invingatorii sunt cei care depasesc obstacole si nu accepta sa le stea ceva in drum. Dar, pentru a fi motivati, si cei mai buni dintre noi trebuie sa primeasca un impuls in a-si duce munca la capat in spiritul cel mai adecvat. Un zambet, o bataie pe umar, o imbratisare… suna atat de puerile si de specifice societatii motivationale in care traim, dar au la baza interactiunea dintre oameni si mesajele pe care le transmitem despre munca unei persoane.

Oamenii sunt din ce in ce mai deschisi la a relationa si nu mai este o noutate faptul ca trebuie sa ii privesti pe cei din jur cu respect si incredere, pentru ca, sa fim seriosi, prejudecatile nu mai exista intr-un numar atat de mare, nici macar in spatiul romanesc, cunoscut de foarte multa vreme ca unul tradionalist. Si la noi, in Romania, multe persoane cauta recunoasterea si autodepasirea, pentru a fi sigure ca ziua de maine nu le va prinde pe picior gresit.

Si cred ca aceste lucruri stau la baza modernizarii noastre, pe toate planurile! Atunci cand vom fi in stare sa recunoastem meritele oamenilor pentru munca depusa, vom fi convinsi ca ne indreptam spre principii corecte de convietuire si spre lipsa de prejudecati si de preconceptii.

Tu te simti motivat? 

Investitia in oameni

Investitia oamenilor in ei insisi este un reflex, un act involuntar.

Facem acest lucru fara sa ne dam seama. Actionam de multe ori pentru ca stim ca asa trebuie si pentru ca, la urma urmei, din asta e construita chestia asta pe care o traim, numita generic viata. Studiem, pentru ca asa trebuie. Mancam, pentru ca asa trebuie. Dansam, pentru ca asta ne face mai fericiti, iar fericirea ne trebuie. Prin tot ceea ce facem gasim motivatia pentru a merge mai departe si astfel investim permanent in noi.

Cu fiecare pas pe care il facem, crestem. Invatam cum sa nu mai primim amenda cand folosim mijlocul de transport in comun si de asta ne cumparam bilet sau ne facem abonament. Invatam ca proiectele pentru facultate luate de la colegii din anii anteriori pot fi eficiente pentru obtinerea rapida si fara efort a unei note bune, dar daca cineva din seria noastra are acelasi proiect, probabil ca a doua oara nu vom mai actiona la fel.

Invatam sa conducem respectand regulile de circulatie pentru ca am luat amenda, invatam sa nu ii mai ranim pe cei din jur pentru ca ii doare. Totul e o investitie, chiar daca uneori o realizezi doar prin rutina de zi cu zi.

Trebuie doar sa o contorizezi la sfarsit de proces pe care l-ai intreprins si astfel iti va fi mai usor  sa identifici urmatorii pasi pe care trebuie sa ii faci pentru a te dezvolta. Profita de orice ocazie pentru a te dezvolta, ca la sfarsitul zilei sa fii mandru de tot ce ai dobandit.

– dezvoltare in cadrul organizatiei Ecotur, din ASE, copyright Irina Muscoiu –


Amorteala

Nu mai auzeam nimic, totul era cufundat in amorteala. Ma gaseam in acest tren care, desi incetineste, pare sa conduca spre infinit si care proiecteaza pe geam episoade din viata mea. Nu mai doare nimic, cusaturile parca nici nu au existat, iar starea de greata nu mai este acolo. Nu am nici perfuzia in mana, iar vanataile din dreptul venei  parca nu au existat, cel putin nu de curand. Nu mi-e foame, dar as vrea sa se opreasca amorteala si sa aud oamenii din salon. Au disparut ca si cand nu le-ar fi pasat ca eram intinsa in pat si varsam anestezicul.

Vad! Acum vad si aud! Sunt intr-un parc si privesc cum un baiat ii fura inghetata din mana fetitei pistruiate de langa el. Mama lor nu este de acord si ii ofera doar jumatate din acea inghetata baiatului, intrucat el deja o mancase pe a lui, recuperandu-i fetitei marfa furata. Ea alearga si el o impinge. Incerc sa o prind, dar nu pot. Ma tine ceva.. O sa cada, are dreptul sa fie prinsa, are dreptul sa isi gaseasca un brat care sa o apere atunci cand mama ei nu o poate veghea.

Nu reusesc sa intind mana spre ea.

„Ioana, ti-am zis de mii de ori sa nu te mai joci cu fratitu. Nu stie sa se poarte. Vino incoace, Cristi!”

Ioana.. unde am mai auzit acest nume? Ioana, intoarce-te! Nu ma lasa! Cum o sa fie viata fara tine? Hai iar la iaz, sa-mi scalzi sufletul clocotit in parfumul tau. Ioanaa..

-Bine ai revenit, domnisoara. Nu inchide ochii iar, ai fost la cativa pasi sa intri in moarte cerebrala. Ramai cu noi!

Cusaturile dor, dar acum am senzatia ca inima mi-e cusuta si nu pielea. Vreau inapoi in tren, unde nu aveam drept de decizie asupra drumului meu. Vreau sansa sa salvez pistruiata!

Frumoasa studentie. Iti declar dragostea!

Nu mai am timp.. nu mai gasesc bucati mari de memorie care sa se conserve pentru a-mi dicta ce sa scriu, chiar si in cateva randuri.

Simt ca ma ascund pe mine prin faptul ca nu mai alunec spre idei noi pe blogul asta, care deja pare prafuit. Unele articole deja imi suna straine, nu imi recunosc durerea in randurile lor, nu imi recunosc existenta in lacrimile fierbinti varsate parca pe tastura vechiului si noului meu laptop.

Unde sunt? Am ajuns in locul in care sunt extrem de multumita de ce fac, pentru ca nu am nici un moment de respiro. Ma bucur ca viata mea e asa de incarcata incat nu ma pot gandi la neajunsuri. Mai pasesc uneori spre ispite care imi apar inainte si ma intreaba: „pana cand? nu vrei sa creezi pentru a sti ca inca traiesti?”. Dar nu le raspund. Pentru ca nu am timp.

Plec in US. Mai exact, in Texas. Si asta ma implineste, pentru ca e un scop de viata pe care simt ca il pot duce la capat. Dumnezeu sa ma ajute, El o face fara a avea alte beneficii. O face cu bunatate si cu generozitate. Iti multumesc, Doamne! Le multumesc si celor care mai citesc din cand in cand aceste randuri. Sunt scrise pentru mine (atunci cand gasesc ragazul sa simt tastele), dar daca cineva poate invata din experienta unui copil care isi construieste identitatea in capitala Romaniei, atunci sunt bineveniti sa intervina in viata mea.

E frumos sa creezi pentru altii si e mai frumos cand iti dai seama ca munca iti este apreciata.. chiar si atunci cand nu ai depus un efort considerabil pentru a gandi doua idei. Vreau sa ii multumesc in special unei persoane dragi, un „cineva” care stiu ca imi citeste sufletul transcris in „Comercializez idei” si nu ma judeca, pentru ca a invatat ca asta il costa. Sau, ma rog, l-a costat..

E vorba despre tine, copil bun si care nu ai uitat cum ne jucam cu declaratiile de dragoste, atunci cand le simteam. Iti multumesc ca privesti tot ce manuiesc si ca ma sprijini sa continui. Ai fost langa mine si atunci cand nu stiam pe ce drum sa o iau, dar nu ai zis nimic, desi stiai ca fac alegerea gresita. Esti foarte apropiat de mine si cred ca e bine sa stii ca ma gandesc la tine.. Poate mai des decat crezi! Imi lipsesti, dar nu ti-o zic, pentru ca nu as vrea sa vezi ca sunt slaba.

Imi lipsesti. Dar am studentia pentru a nu ma gandi la tine. Si studentia  e de vis!

Cristian Paturca – Imnul Golanilor

De unde se cumpara increderea in tine?

Mama m-a invatat despre modestie. Mi-a zis ca oricat de inzestrat ai fi sau oricat de multe ai sti, nu trebuie sa te mandresti cu aceste lucruri, pentru ca valoarea o demonstrezi prin fapte si nu prin vorbe. Esti modest pentru ca nu ai nici un motiv sa te falesti cu abilitatile tale, intrucat Dumnezeu ti le-a dat, iar El ne-a facut pe toti dupa chipul si asemanarea Sa, implementandu-ne in suflet si faptul ca suntem egali cu cei din jurul nostru.

Am descoperit zilele astea ca nu am fost prea mandra cu ce reprezint. Mi-am tradat valorile si tot ce am invatat in aceasta viata, pentru ca am ales sa merg pe un drum care nu ma reprezinta.
Urasc ASE-ul, il fac din obligatie pentru ca am inceput sa studiez aici si nu pot renunta pana nu il termin.
Va intreb: Ce apare atunci cand nu exista pasiune? Mi se va intampla oare sa ma urasc pentru ca am ales acest domeniu? Sau nu voi fi la fel de interesata de studii si voi ajunge cumva la sfarsitul listei performantei celor care invata aici?

Am atatea intrebari la care nu am gasit inca raspuns. Ma framant crezand ca trece timpul si nu voi mai avea resurse sa fac ceea ce doresc cu adevarat.

M-au intrebat la interviu de ce aplic pentru colaborator la ziar din moment ce sunt studenta la Comert si, la  prima vedere, domeniile nu au nici o legatura. Am raspuns asa cum am simtit. ASE-ul il fac din obligatie, una materiala, care m-a facut sa constientizez sacrificiul facut de ai mei in aceasta viata si sa cred ca, prin studiul economiei, as putea sa ii rasplatesc devenind o persoana importanta. Jurnalismul este ceea ce vreau sa fac si pentru care sper ca voi mai avea putere la sfarsitul erei Comert.

Am realizat ca am fugit timp de 2 ani de acest raspuns, crezand ca sunt in stare sa fiu cea mai buna la facultatea unde studiez. Nu s-a intamplat deloc asa, azi o spun cu mana pe inima ca facultatea asta nu o pot studia niciodata cu placere, pentru ca nu ma reprezinta.
Vreau.. sa dau timpul inapoi! Simt ca ma pierd in valtoarea anilor care trec..


Pagini

Categorii

Iulie 2017
L M M M V S D
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31