Dincolo de ..

Imi tii chipul in palme si imi desenezi pe piept inima mea. Dar tu nu vezi unde este ea, pentru ca bate deasupra noastra ca o imagine desavarsita a universului nostru.

Nu pot sa ma mai gandesc la tine, intelegi? Esti otrava mea, este ceea ce ma sufoca stiind ca nu te pot avea. Nu-mi arunca nici o privire, nu zambi ucigator, nu pasi trufas, arandu-mi izbanda ta asupra iubirii mele, pentru ca stii cat sunt de slaba. Orgoliul tau ma arunca in fiecare secunda prada trupului tau, te doresc mai aprig oricand imi arunci aspru in fata superioritatea ta si stiu ca nu vei intelege niciodata cum ma omoara modul tau arogant de a fi, infiorandu-mi gatul, bataile inimii, respiratia.

Esti.. si zambesc stupid cand imi amintesc asta.. o vedeta a marilor scene, si pentru ca ai performat si pe scena mea umila, dar infricosata de atata pasiune, ti-am adus ofranda puritatea ochilor mei si a pielii mele, am pastrat toate suspinele si orice gemat de placere pentru a ta superioritate. Stiu ca ma cuprinzi si uitam de tot ce a fost pacat in viata noastra, pentru ca unirea in sensul atractiei dintre noi nu este nicicand o crima, ci o chemare, o desavarsire, un ideal.

Mainile mele temerare iti cunosc fiecare centimentru al trupului si, fara nici o sfiala, iti strapung pielea in mii de fiori, aruncand parfum de nuca de cocos pe gatul tau in delir. Nu-ti place mirosul, dar sunt dispusa sa iti astup orice simt cu ale mele buze, cu ai mei pori indragostiti, cu toata nebunia ce ma domina cand sunt cu tine. Stii asta, ti-o marturisesc din interiorul meu de sincera amanta toate miscarile, prin toate partile reci ale corpului meu care isi asteapta mantuirea. Si tu chicotesti copilaros in toata virilitatea ta atunci cand iti dovedesc spatele si pietul cald. Cat ma provoaca gropita din obrajii tai mari, perfect sculptata langa ochii tai caprui si parul blond de zeu.

Esti cea mai mare pedeapsa a mea, esti otrava, esti intreaga razbunare a universului impotriva mea, dar stiu ca fara tine as muri de doua ori. Stiu ca daca nu m-ai astepta undeva, intr-un moment, intr-o alta lume, acum, maine, peste 20 de ani, ar fi ca si cand nu as expedia niciodata aceasta scrisoare. Si asta ar insemna pierzania pentru mine.

Imi tii chipul in palme si imi desenezi pe piept inima mea…

Viciul unei curtezane

Se tineau de mana in fiecare seara cand ieseau la plimbare. Si treceau mereu prin fata aceleiasi vitrine clasic decorate din coltul bulevardului. Ea ii zambea tipului pe care il zarea in spatele vitrinei, incitandu-l cu o privire pacatoasa, dar perfecta pentru o noapte, pentru o aventura dureroasa, dar fioros de placuta.

Perfida, dar frumoasa, nemernica, dar iubita de toti, se simtea un inger pe pamant cand baietii cadeau in jocurile ei murdare si apetisante, intruchiparea angelica a pacatului ravnit de muritori.
El nu vedea, el nu simtea. Gasea in sufletul ei acea intruchipare a femeii ideale si nu ii pasa daca era ispita tuturor.
Se plimbau, iar ea tacea cand privirea se intersecta cu dorinta barbatului din spatele vitrinei. Trebuie sa fie a lui.. si ochii si pielea si puterea ei de a controla mintea, corpul, emotia. Un moment, 2 arzatoare clipe, miscarea sentioasa a buzelor si atractia de necontrolat dintre ingerii intunecati ai placerii.
Ii marturiseste ca nu il poate vedea in seara aceasta. Iar gandurile ei pacatoase o indeamna sa accepte chemarea puternica a celui ce ii domina simturile. Deschide usa magazinului si note rafinate de frezie ii trezesc emotiile si intensitatea batailor inimii. Se opreste timpul in loc atunci cand si el ii simte prezenta. Ii cauta respiratia in camera goala si rece, iar cand ajunge in dreptul corpului vibrand, ii priveste sanii frumosi, agatati in decolteul viu colorat.
Ii prinde mijlocul subtire si intr-o inclestare erotica a bratelor sale, o impinge usor spre peretele rece, sarutandu-i intr-o miscare agresiva gatul alb. Ea ii raspunde pacatului, daruindu-se fara teama corpului atletic si imbietor.
Ii urmareste reactiile in timp ce saruturile lui trufase ii camufleaza zona de deasupra buricului. Dar, asemenea unei feline, ea nu isi tradeaza nici o emotie. Se da usor de gol prin ritmul accelerat al batailor inimii si printr-un gemat bland atunci cand el ii prinde mainile intr-o stramtoare violenta, instigandu-i corpul la mii de fiori placuti, si ii ocupa gatul cu mii de ascutite saruturi umede. Mainile mari ii cuprind un gat alb si usor, conducand parfum de mare spre simturile lui, soldurile de curtezana imitand un dans erotic galant, transpus parca din picturi ale umanistilor italieni. 
Ca doua picaturi de apa curgand mai intai separat, dar contopindu-se perfect cand iubirea se petrece, ei isi marturisesc atractia, pasiunea.

Ca doua picaturi de apa, traiesc doar pentru a se stinge in momentul in care fondul lor fragil ating podeaua. Pentru ca viciul unei curtezane isi va cauta iar implinirea in bratele altcuiva.

 

Instinct primar

Intotdeauna o parte din mine va cere sa nu il uit. Tresalta ceva in interior atunci cand privirea lui ajunge in dreptul bataii inimii mele, atunci cand ni se incruciseaza privirile intr-o contopire ce proiecteaza pe un ecran, aievea, amintirile care ne-au facut sa fim indragostiti. Incerc in continuu sa definesc ce inseamna aceste batai ale inimii mele, pielea care imi arde din moalele capului si pana in varful picioarelor, ascutind o pasiune ce nu doar ca ma intimideaza, ci naste, dincolo de dorinta corpului meu de a fi cu el, de a fi a lui, o traire pe care nu o pot stapani, de a-l pune pe un piedestal pentru restul vietii mele.

Este temperamental. Si tocmai asta ma atrage de mor sa fiu langa el, sa apartin lui. Inca nu inteleg de ce modul lui de a ma face sa sufar misca totusi un sentiment tulburator de atractie, de pasiune in mine, fiind secatuita de orice putere de impotrivire. Nu am stapanire asupra acestui uragan ce salasluieste in fundul sufletului, a ratiunii, a tuturor punctelor erogene de pe suprafata corpului meu si, desi nu doresc sa fiu stapanita de instincte primare, ador acest mod al meu de a iubi.

Astept cu nerabdare sa il vad din nou si sa ii marturisesc ceea ce nu am avut niciodata curajul, sperand ca nu ma va condamna pentru incapacitatea mea de a-l intelege in totalitate, oferind sanse atractiei care exista intre corpurile, aspiratiile, gusturile noastre.
Nu sunt doar o muritoare care aspira la implinirea in dragoste, sunt un om, cu slabiciuni si momente de nebunie (curata), dar ma pot darui pentru cauza noastra, aratandu-i ca, poate intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, ne vom consuma pacatul, fara sa ne gandim la consecinte.

Parfum

-Ce bine te pricepi la asta! Ah, ii arunca ea un oftat plin de placere, nu pot sa cred ca m-am gandit pentru o clipa sa te las.
-Ti-am spus..
-Si eu, in repeziciunea mea, am refuzat sa-ti ascult motivele. Esti.. eeeesti.. hhm, esti incredib.. AU!.. se opreste brusc, intrerupta fiind de un impuls difuz si imprastiat de extaz.
-Vrei sa continui? Daca e prea mult, poti sa-mi spui sa..
-Sa ce? Vreau sa simt cum ma ai, astazi si maine si mereu. Te iubesc.
Alintata de mangaierile pacatoase si de corpul lui atletic, este rusinata de dorinta cutremuratoare de a apartine lui, de a se darui in totalitate mirosului lui. Nu i s-a mai intamplat asta niciodata, nici macar caldura pe care i-o transmite pielea lui nu a mai simtit-o cu atata intensitate, nici inima nu i-a batut la fel de fioros. Ii arde gatul dupa ce buzele lui intepatoare ii cuprind usor zona de deasupra claviculei si nu mai simte decat o ispita dulce atunci cand el coboara usor, firesc, cald, spre pieptul ei alb, de copil. El zambeste ca un strengar atunci cand ii simte inima batand..
-De asta te-am iubit mereu. Ma coplesesti, copilul meu.
Ii vajaie capul de la atata placere, iar ochii abia ii poate tine deschisi. Comunica doar prin miscarea sententioasa a buzelor, iar carnea calda si umila este legatura vizuala, olfactiva, nazala si tactila dintre ei doi. Ii simte respiratia pe intreaga sira a spinarii si fiori ciudati ii fac gatul sa tremure, iar in timp ce mainile lui nerabdatoare ii ating soldurile mici si copilaroase, parul ei lung o face sa suspine, spargand tacerea printr-un tipat scurt.
-Stii care este “teritoriul” corpului tau care imi este cel mai drag?
Ea il impinge zgomotos pe marginea patului, raspunzandu-i:
-Sa vedem.. esti baiat. Nu pot sa ma gandesc la alta parte decat la..
-Shhtt, obraznica mica si blonda ce esti, o cuprinde de mijloc reducand-o la tacere. Habar n-ai..
Continua sa ii mangaie bratele usoare si bazinul rece. Nu pricepe de ce in complexitatea corpului ei totusi mic, unele segmente de piele bronzata ii sunt inghetate, dar ii place la nebunie sa i le incalzeasca cu respiratia zgomotoasa. O saruta cu acelasi dor si ii simte parfumul in coltul ispititor al sternului. Ea, intr-o miscare infantila, ii refuza narile curioase si incearca sa ii sarute ochii albastri. Nu i-a spus niciodata, deoarece el ar fi privit asta ca pe un semn de slabiciune, dar cand se uita adanc la ea, cu acei ochi albastri, se inmuia. Aerul era, brusc, mai greu de respirat, iar regiunea pe care el incearca acum sa i-o descopere vibra mereu cand el o privea. Vibreaza si acum.. Poate mai tare ca in prima zi.
-Spune-mi..
-Sa-ti spun? Si daca nu o sa doresc sa iti spun? O sa-mi faci rau, copil? ii da drumul rapid si ordonat in usurimea patului de saten, asezandu-se cu nasul in suvitele ei blonde, sterse.
-Ti-am mai spus, nu imi mai spune copil. Nu sunt.
-Esti, esti, esti.. de o mie de ori iti spun, sarutandu-te.. Esti al meu copil cu idealuri de femeie. Si tu stii ca..
-Da, da.. de asta ma iubesti, ii spune asezandu-i lenes gleznele scurte si gentil sculptate in poala. Se joaca fascinata cu pleoapele, cu nasul, cu pielea lui, cu mana lui mare si aspra. Acum ea il conduce.. si nu o face destul de rau, pentru ca jocul ei erotic il face sa reactioneze. Cuprins de palmele mici, dar iscusite, si cu buzele mereu intepandu-i gatul, ii muta corpul sub el, tinandu-i bratele intr-o stramtoare ce o face sa tremure iarasi.
-Zi-mi. Vreau sa aud.
-Ce imi place la tine?
-Nu. Mai zi-mi o data ca sunt copilul tau cu idealuri de femeie.
-Te iubesc!

Cold november rain

Toamna am parte de mangaierile lui in fiecare moment in care vantul imi scalda porii in batai racoroase. Ne place sa pierdem ore in sir in cada din baie, uitand ca exista o lume afara, uitand de sunete si de mirosuri, ascultand bataile puternice ale inimii si respiratia, care ingheata pret de cateva clipe atunci cand privirea lui cade asupra pielii mele.

Mainile lui mari si deloc aspre iubesc sa caute pe teritoriul pantecelui meu acel loc ce, atins fiind, ma arunca in abisul unei placeri vinovate. Stie ca acolo e locul implinirii mele si imi adulmeca fiecare centimetru, sperand sa descopere un alt lacas care arde dupa sarutarile lui.

Ticaie. Loveste. Imi tine vocea amortita si saruturile aproape de pieptul lui. Si bratele ii sunt atat de calde incat nu as mai simti nici foame, nici dezamagire, nici frisoane daca as continua sa traiesc dupa aceasta toamna. Si aburii lipiciosi se ridica, in timp ce aerul cald ne copleseste simturile.
Nu inceteaza sa-mi surprinda imaginatia, luandu-mi chipul in palme si schitandu-mi conturul fetei, impreuna cu linia buzelor, atingandu-mi usor gatul. Peretele este inghetat, desi arunca aburi lacomi si imensi asupra bratelor noastre reci. Ma sting usor asteptand sa-mi iubeasca bratele si restul pielii mele parfumate, in aer miroase urma unei lumanari stinse, iar asta imi ameteste simturile deja buimace. Dar el imi tine de urat, de frumos si de tot dulcele din viata mea, alaturi de el pot si si ametita si imbatata de racoarea camerei. Lui ii datorez vibratia si dorinta, el m-a invatat sa traiesc ploaia si apa ca si cand as fi binecuvantata sa simt un foc salbatic in interiorul meu. Iar toamna, el ma implineste in fiecare moment.

Noiembrie rece, nu imi poti fura caldura lui. Nu imi poti lua respiratia lui calda si bratele ce ma domina. Noiembrie rece, cheama iarna si pleaca!

Remuscare

Acum regret ca am trantit nervoasa usa, neprivind inapoi. Am crezut ca orice alt cuvant poate fi de prisos si am lasat tacerea sa decida pentru amandoi. A fost scurt, dar se pare ca imaginea acelui moment in mintea mea capata noi dimensiuni, se repeta intr-un ritual ce dureaza mai mult decat viata insasi. Ar trebui sa accept resemnata ceea ce destinul a ales fara sa-mi priveasca chipul sau fara a asculta motivele? Sa privesc in continuare trecutul cu o nepasare surda si care imi consuma fiecare clipa, chinuindu-ma cu un nesat amagitor? Si daca as vrea sa strig la tine, tacere? Daca ti-as complimenta pustietatea, as reusi sa smulg macar un ecou? Ar invinge singuratatea doar un singur si ciudat ecou? Sau mi-as pierde glasul in zadar incercand sa-ti acopar imensa prapastie?

De ce te incapatanezi sa ne inchizi in aceste cufere ale indiferentei, obligandu-ne sa ne traim viata chinuiti, ursuzi unii fata de ceilalti, reci si atat de pustii, dorind implinirea numai pentru noi?
Mi-ar placea sa iti alin durerea spunandu-ti ca doar vantul a facut acea usa sa se inchida, limitandu-ne lumile in cel mai crud mod cu putinta. Ai accepta sa te mint? Sa-ti tradez simtirile si sa-ti spun ca nu a fost vina mea.. Poate asa voi reusi sa scap de aceste remuscari. Da da, iti voi marturisi. Ma vei intelege si ierta. Te iubesc.
Acum regret ca nu am expediat niciodata aceasta scrisoare. Inca te iubesc, chiar daca .. usa ta e inchisa pe veci.