Monaco, fascinatia Mediteranei

Mi-e dor ..

Vibrez

Aspir de mult la glasul tau

Voiesc s-aud, sa tremur

Ard simplu si vadit si zau

Ca vreau s-aud, sa tremur.

 

Si dor si simt si zbucium

Si lupt si cant si fluturi

Si-usor gasesc sa spun acum

Ce vreau s-auzi, sa tremuri.

Vibrez in sute de simtiri

Pamant nu simt sub mine…
Ochi frumosi cu vii sclipiri

Inima mea-i la tine?

Si cald si plang si e ciudat

Si simt si zbor si teama

Ma tot gandesc cat de curat

Este-un fior si-o palma.

E calda si ma tine strans

E palma ta si stiu ca

Vibrez cand calm si pe ascuns

Fagada stins mi-o da.

Impreuna carpim viata :)

“Nu stiu de ce viata-i scurta,

De ce n-o carpeste cineva?

Hai impreuna!

Eu de-un capat tu de altul

Da… hai 2,3 si..S-o lungim cat om putea. ”

Smiley mi-a dat o idee foarte buna in melodia sa. De ce sa nu carpim viata? Vrei?

Sa o facem sa dureze mai mult, sa o facem sa inchida ochii atunci cand nu vrem sa treaca clipa atat de repede.

Sa putem sta imbratisati la malul marii pana ce rasare soarele, iar apoi sa putem capta in coltul sufletului imaginea grandioasa.

Sa putem zambi mai mult decat 10 pretioase momente. Sa fie un zambet etern. Si cand plangem sa zambim.

Sa avem voie sa ii cerem noi lunii sa apara si sa nu asteptam mereu sa vedem cerul plin de stele. Sa le dam noi culoare si forma stelelor.

Sa nu ne fie frica sa coloram zilele, desi ele vor sa fie gri si sterse.

Sa ne dam mana, fara sa ne fie teama ca suntem priviti.

Sa rasuflam usor si sa mai privim si fuga norilor.

Sa ne iubim mai mult. Sa ne uitam unii la altii mai mult. Sa ne amintim mereu unii de altii.

RIP, ELENA!