Raceala, dezgust

Merg hotarat si nu privesc inapoi. Acum am prea multe probleme si nici gandul ca ar trebui sa intorc privirea nu manifesta prea mult interes. Acum totul este intre mine si asfalt. Este umed, se pare ca a plouat azi-noapte. Si ce daca? Oricum el e mult mai uscat decat orice muritor de rand. Este amestecat cu pietris, cu sacrificiu, cu timp. Pare usor depasit de situatiile cotidiene, chiar da sa fie putred. Dar nu.. Oricum oamenii sunt mult mai putrezi decat el.

Trebuie sa-mi eliberez mintea. Gata. Tac.

Si cand ma gandesc ca am pierdut atata timp fara sa stiu cat de confortabil este asfaltul. Da, este rigid, aspru, inuman, rece, abandonat, urat, putred. Miroase urat si este plin de praf. Parasit de toti si incercat doar de masini si de trecatori flamanzi de cotidian, de probleme zilnice, nimeni nu se gandeste la el. Si totusi.. el se gandeste la noi.

Am transpirat. Ma opresc cand melodia din mp3-player se termina brusc. Nu vreau sa stau in loc, e ca si cum i-as intrerupe ritualul drumului. Trebuie sa continui. Viteza.. da, este exact ce imi trebuie acum.
Uite.. urc un deal si sunt depasita iar de gandurile mele. Ma asteapta dincolo de vale toate visurile urate de saptamana asta, iar multe din solutiile pe care trebuie sa le gasesc se ascund in inima padurii. Nu vreau sa ma duc acolo. Drumul ma intelege si imi ofera o scurtatura spre un nou inceput. Este doar o poteca, dar macar nu trebuie sa infrunt privirile lor, fericirea, durerea pe care ei si-o provoaca incercand sa fie fericiti, zumzaitul de primavara.

Nu e bine. Alearga! Ai uitat? Lasa-i sa fie fericiti, oricum nu o sa dureze. Chipuri de lut si insigne demonice, muritori imprastiati in negura cotidianului, nu va cunosc.. si nici nu vreau. Sunteti inferiori desi ma priviti pe mine cu raceala si cu dezgust.

Drumul. Picaturi de ploaie. Fiori. Bate vantul. Viata continua.
La fel si eu continui sa alerg. Trist, ratacitor, flamand, palid, slab. Dar merg hotarat si nu privesc inapoi!

Efect de recul

Sau teoria distrugerii tale ca entitate a materialismului

Nu, nu doresc sa creez nici un fel de controversa legata de discutii filozofice despre materialism, despre perfizie, ipocrizie, lipsa originalitatii in spatiul in care incercam sa ne dezvoltam ca hibrizi ai societatii. Nici nu simt nevoia sa trag linie si sa insumez, la sfarsit de semestru de viata, cantitatea de informatie fara forma, fara capat, fara bataie de inima, pe care mintea mea a insusit-o. As fi prea ipocrita, din moment ce si mie imi place sa-mi pierd capul in prostii fara sens, sa relationez cu oameni absurzi si cu sentimente fara baza afectiva. De asemenea nu vizez nici explicarea efectului de recul al unei arme de foc la fiecare tragere, desi subiectul, din punct de vedere fizic si nu numai, poate genera adevarate reactii in cautarea explicatiei stiintifice potrivite.
Propunerea tematica si interpretarea pe care doresc sa o primesti din aceste ganduri interfereaza cu planuri ale adolescentei si, in mod direct, cu trecerea fireasca de la aceasta etapa a copilariei la maturitate.
Ca un prim pas in abordarea subiectului iti propun un mic exercitiu de “memorie”.Gandeste-te cand a fost ultima oara cand ai privit fuga lenta a norilor. Sau mai stii exact cand te-a bucurat ultima oara un chip de copil? De ce sovaiesti? Haide, spune..
Cumva astazi doar l-ai tinut de mana, evitand sa-l saruti si sa te afisezi cu el in public? Ai pastrat secretul mangaierilor sale doar pentru voi doi?
Cand ai chicotit gentil, flirtand nevinovat si pretentios, l-ai privit cu toata caldura pe care esti in stare sa o transmiti?

Efectul de recul iti manevreaza pasii, iti dicteaza modul in care ar trebui sa te manifesti.
Nici nu realizezi cu cata energie, cu cata forta poti fi lovit inapoi de efectul rece al reculului. Mai intai te face sa crezi ca orice actiune pe care o intreprinzi este acceptata in acelasi mod de cei din jurul tau, dar dupa ce ambitia iti este pusa in joc, dupa ce orgoliul actioneaza in favoarea ta si impotriva lor, descoperi uimit ca toate gloantele s-au risipit in idealurile lor. Le-ai omorat visele incercand sa cuceresti telul tau de o viata.
Invrajbit de materialism, fascinat de putere si manat in continuare de orgoliu, detii puterea absoluta si drumul de intoarcere spre ceea ce erai inainte isi pierde linia discontinua, santurile, culoarea.
Recunoaste! Efectul de recul te-a invins.
Iti aduci aminte cand ai vazut norii ultima oara? Daca i-ai vazut astazi miscandu-se usor, usor, inseamna ca socul efectului de recul nu a aparut la tine.. Inca..