Dincolo de ..

Imi tii chipul in palme si imi desenezi pe piept inima mea. Dar tu nu vezi unde este ea, pentru ca bate deasupra noastra ca o imagine desavarsita a universului nostru.

Nu pot sa ma mai gandesc la tine, intelegi? Esti otrava mea, este ceea ce ma sufoca stiind ca nu te pot avea. Nu-mi arunca nici o privire, nu zambi ucigator, nu pasi trufas, arandu-mi izbanda ta asupra iubirii mele, pentru ca stii cat sunt de slaba. Orgoliul tau ma arunca in fiecare secunda prada trupului tau, te doresc mai aprig oricand imi arunci aspru in fata superioritatea ta si stiu ca nu vei intelege niciodata cum ma omoara modul tau arogant de a fi, infiorandu-mi gatul, bataile inimii, respiratia.

Esti.. si zambesc stupid cand imi amintesc asta.. o vedeta a marilor scene, si pentru ca ai performat si pe scena mea umila, dar infricosata de atata pasiune, ti-am adus ofranda puritatea ochilor mei si a pielii mele, am pastrat toate suspinele si orice gemat de placere pentru a ta superioritate. Stiu ca ma cuprinzi si uitam de tot ce a fost pacat in viata noastra, pentru ca unirea in sensul atractiei dintre noi nu este nicicand o crima, ci o chemare, o desavarsire, un ideal.

Mainile mele temerare iti cunosc fiecare centimentru al trupului si, fara nici o sfiala, iti strapung pielea in mii de fiori, aruncand parfum de nuca de cocos pe gatul tau in delir. Nu-ti place mirosul, dar sunt dispusa sa iti astup orice simt cu ale mele buze, cu ai mei pori indragostiti, cu toata nebunia ce ma domina cand sunt cu tine. Stii asta, ti-o marturisesc din interiorul meu de sincera amanta toate miscarile, prin toate partile reci ale corpului meu care isi asteapta mantuirea. Si tu chicotesti copilaros in toata virilitatea ta atunci cand iti dovedesc spatele si pietul cald. Cat ma provoaca gropita din obrajii tai mari, perfect sculptata langa ochii tai caprui si parul blond de zeu.

Esti cea mai mare pedeapsa a mea, esti otrava, esti intreaga razbunare a universului impotriva mea, dar stiu ca fara tine as muri de doua ori. Stiu ca daca nu m-ai astepta undeva, intr-un moment, intr-o alta lume, acum, maine, peste 20 de ani, ar fi ca si cand nu as expedia niciodata aceasta scrisoare. Si asta ar insemna pierzania pentru mine.

Imi tii chipul in palme si imi desenezi pe piept inima mea…

Viata e o curva si tu refuzi sa o futi.

M-am gandit bine. Nu mai stau sa numar problemele pe care le am in incercarea ca oamenii sa ma asculte. Nici nu ii mai injur de fiecare data cand ma jigneste rasuflarea prosteasca in ceafa si ignoranta totala.
Ati observat ca noi, romanii, avem tampitul obicei de a ne plange in stanga si in dreapta, fara a realiza ca ar trebui noi sa facem ceva pentru a ne fi mai bine? De fapt, cred ca este o trasatura specifica tuturor indivizilor din specia noastra, dar la rumanian people, GIVE ME A FREAKING BREAK and GOD DAMN IT ca spiritul de autocompatimire este peste limita admisa.
Omule draga, draga hahalero sau draga homo sapiens sapiens, invata sa te relaxezi. Mergi la sala, canalizeaza-ti furia in sacul de box sau arunca lucruri, imaginandu-ti ca asa te revansezi pentru toate acele dati cand viata a fost o curva cu tine. Nu accepta ce auzi si ai mereu dorinta de a schimba sensul si mersul lucrurilor.
Nu iti mai lasa creierul spalat de porcariile de la tv si TRUST me, iti va fi mai bine. Fa prostii cu prietenii! (bine, nu in sensul de orgie sociala si distrugere in masa sau de abordare gresita a fetitelor) si nu uita sa improvizezi in viata sexuala. Crede-ma, vei atinge culmi impresionante daca stii cum sa discuti cu partenerul/a si daca propui teme noi in ceea ce inseamna intimitate si placere in cuplu.
Iesi naibii din atmosfera de om controlat de societate si rupe barierele! Invata sa spui pe nume lucrurilor, revolta-te si sustine-ti punctul de vedere.
Refuza sa fii o carpa folosita de comunitate pentru a-si sterge de pe picioare noroiul ultimilor ani, implica-te in viata ta si a odraslelor pe care in viitorul apropiat le vei avea.
Ar trebui sa fiu politician, la naiba. :))

10 lucruri pe care barbatul doreste sa le auda de la femeie:
1. Am vorbit cu prietena mea si abia asteapta menage-a-trois cu noi.
2. Ai dreptate!
3. Nu mai lasa colacul de la wc jos. M-am obisnuit sa cad in fiecare dimineata in el.
4. Draga, pozitia noua este extraordinara. Nici nu a trebuit sa mimez orgasmul.
5. Iti aduc berea in timp ce te uiti la meci?
6. Lasa ca duc eu gunoiul. Sa nu cumva sa obosesti.
7. Ai dreptate! (barbatii adora sa auda aceste cuvinte, chiar si atunci cand stiu ca nu au dreptate)
8. Ce compromis? Ce iubire? Sex si senzatii tari vreau cu tine.
9. Nu trebuie sa stai tot timpul cu mine. Chiar te rog sa stai mai mult cu baietii.
10. Arati incredibil in camasa asta, ma excita. Hai s-o facem chiar acum!

Astept sugestii despre ce doreste ea sa auda de la el. :)

Raceala, dezgust

Merg hotarat si nu privesc inapoi. Acum am prea multe probleme si nici gandul ca ar trebui sa intorc privirea nu manifesta prea mult interes. Acum totul este intre mine si asfalt. Este umed, se pare ca a plouat azi-noapte. Si ce daca? Oricum el e mult mai uscat decat orice muritor de rand. Este amestecat cu pietris, cu sacrificiu, cu timp. Pare usor depasit de situatiile cotidiene, chiar da sa fie putred. Dar nu.. Oricum oamenii sunt mult mai putrezi decat el.

Trebuie sa-mi eliberez mintea. Gata. Tac.

Si cand ma gandesc ca am pierdut atata timp fara sa stiu cat de confortabil este asfaltul. Da, este rigid, aspru, inuman, rece, abandonat, urat, putred. Miroase urat si este plin de praf. Parasit de toti si incercat doar de masini si de trecatori flamanzi de cotidian, de probleme zilnice, nimeni nu se gandeste la el. Si totusi.. el se gandeste la noi.

Am transpirat. Ma opresc cand melodia din mp3-player se termina brusc. Nu vreau sa stau in loc, e ca si cum i-as intrerupe ritualul drumului. Trebuie sa continui. Viteza.. da, este exact ce imi trebuie acum.
Uite.. urc un deal si sunt depasita iar de gandurile mele. Ma asteapta dincolo de vale toate visurile urate de saptamana asta, iar multe din solutiile pe care trebuie sa le gasesc se ascund in inima padurii. Nu vreau sa ma duc acolo. Drumul ma intelege si imi ofera o scurtatura spre un nou inceput. Este doar o poteca, dar macar nu trebuie sa infrunt privirile lor, fericirea, durerea pe care ei si-o provoaca incercand sa fie fericiti, zumzaitul de primavara.

Nu e bine. Alearga! Ai uitat? Lasa-i sa fie fericiti, oricum nu o sa dureze. Chipuri de lut si insigne demonice, muritori imprastiati in negura cotidianului, nu va cunosc.. si nici nu vreau. Sunteti inferiori desi ma priviti pe mine cu raceala si cu dezgust.

Drumul. Picaturi de ploaie. Fiori. Bate vantul. Viata continua.
La fel si eu continui sa alerg. Trist, ratacitor, flamand, palid, slab. Dar merg hotarat si nu privesc inapoi!

Cold november rain

Toamna am parte de mangaierile lui in fiecare moment in care vantul imi scalda porii in batai racoroase. Ne place sa pierdem ore in sir in cada din baie, uitand ca exista o lume afara, uitand de sunete si de mirosuri, ascultand bataile puternice ale inimii si respiratia, care ingheata pret de cateva clipe atunci cand privirea lui cade asupra pielii mele.

Mainile lui mari si deloc aspre iubesc sa caute pe teritoriul pantecelui meu acel loc ce, atins fiind, ma arunca in abisul unei placeri vinovate. Stie ca acolo e locul implinirii mele si imi adulmeca fiecare centimetru, sperand sa descopere un alt lacas care arde dupa sarutarile lui.

Ticaie. Loveste. Imi tine vocea amortita si saruturile aproape de pieptul lui. Si bratele ii sunt atat de calde incat nu as mai simti nici foame, nici dezamagire, nici frisoane daca as continua sa traiesc dupa aceasta toamna. Si aburii lipiciosi se ridica, in timp ce aerul cald ne copleseste simturile.
Nu inceteaza sa-mi surprinda imaginatia, luandu-mi chipul in palme si schitandu-mi conturul fetei, impreuna cu linia buzelor, atingandu-mi usor gatul. Peretele este inghetat, desi arunca aburi lacomi si imensi asupra bratelor noastre reci. Ma sting usor asteptand sa-mi iubeasca bratele si restul pielii mele parfumate, in aer miroase urma unei lumanari stinse, iar asta imi ameteste simturile deja buimace. Dar el imi tine de urat, de frumos si de tot dulcele din viata mea, alaturi de el pot si si ametita si imbatata de racoarea camerei. Lui ii datorez vibratia si dorinta, el m-a invatat sa traiesc ploaia si apa ca si cand as fi binecuvantata sa simt un foc salbatic in interiorul meu. Iar toamna, el ma implineste in fiecare moment.

Noiembrie rece, nu imi poti fura caldura lui. Nu imi poti lua respiratia lui calda si bratele ce ma domina. Noiembrie rece, cheama iarna si pleaca!

Aratarea noptii

Ca sa vezi! Ce greu apasa
Mirosul de zi si stanca
Si mirosul gol de zarva
Si pierzania-n ta sansa.
Stai ascuns in umbra sortii
Te prefaci ca nu iti pasa
Si umil traiesti a noptii
Somnul cald si steaua-n casa.
Orgolios si fals si aspru

Te ascunzi dupa un deget
Nu te lasi vazut ca astru
Esti sarac, orfan in cuget,
Si nici nu voiesti sa suferi…
Firesc spirit gol, de paie
Idealul tau ce preferi
Nu e-a inimii bataie
Nu e dragoste si pace.
E un tel ursuz si rece

E o scena dintr-o drama
Un fidel fior de teama.
Esti maestru-n miselie
Si acoperi a ta vina
Cu-n manunchi de praf si fie
Sa nu cazi lovit de tina!
Eu sincer si pustiit
Doresc tie, muritor,
Sa nu cazi ori fi lovit..

Esti pervers, amagitor,
Dar nu meriti tot mereu
Sa cersesti lumina noptii
Nici sa cugeti ca un zeu
Ori lasat in voia sortii.
Ca pierzania-n ta sansa
Si mirosul gol de zarva
Ca si crud miros de stanca
Ca sa vezi! Ce greu apasa..