In vestiar

După Dinamo – Internaţional Argeş 0-1

-Eu zic să-i luăm picioarele lu` Stoianov ala.
-Eu zic să-ţi dai tu foc, Scarlatache.
-Bre, am suferit şi noi fără Găbiţă şi fără celălalt, cum ii zice?
-Bag crampoanele in gheată, cum draci roşii ne-o luarăm, bă? Stai sa vezi ce ne omoară Borcică, nu mai pupă portofelul nostru un an parale.

-Bă, măcar ne-o luarăm cu Inter.

-Ha, coaie, asta e bună! Taci, că poate o prind rataţii aştia de la televiziune. Bag şiretu-n gheată, frate!

-Auzi, piticu` porno (Dolha ii dă o palmă lu` Torje), ce ai cazut, bă, ca o muiere in careu? Puteai să plângi in gheata mă-sii de treabă, poate ne dădea muistu` penalty, uă.

-Ce dai, bre? De parcă eu am ştiut că nu ţine faza. Nea Marius e bun la chestii d`ăstea.

Niculae Marius: Să-mi bag tricou-n short. Nici eternu` căpitan nu ar fi putut câştiga meciul. Da` bine măcar că nu au fost suporteri la meci, mânca-ţi-aş, că ne dădea ăştia la ceafă.

N`Doye: %#&$@^ ^%##&(* ?

-Da, negrule, mergem la fete in seara asta. Ele nu ştie fotbal. Zicem că jucarăm cu Inter.

Torje: Da nu cu aştia am jucat, bre, in seara asta?

Apare si Găbiţă, cu două fufe la braţ.

-Ia uite cum sărbătorim, coaie. Am câştigat, nu? Am marcat mai multe goluri decat ăia, deci am câştigat, nu? Nu nu? Nu v-a plăcut cum l-am luat pe ăla de la Argeş? L-am călcat, să moară Bănel.

-Unde fuseşi, frate? Stai ca ne imbrăcăm şi venim şi noi.

Micii giganti

Barbatul, plin de rezerve, stilat prin modul de a-si sustine opiniile si mai ales echipa pe care o conduce, isi alege cu mult rafinament vorbele si pozitia in fata camerelor. Nu iese in evidenta cu nici o afirmatie, nu zambeste, nu schiteaza nici un gest atunci cand marele Gigi de Pipera ii lauda prestatia, prin elogierea continua a echipei pe care barbatul sobru o conduce. Isi pastreaza obiectivitatea si prestanta, impunand o tinuta demna de un om de afaceri, si dincolo de asta, de o persoana ambitioasa si modesta.

-Care credeti ca va fi campioana? Sau, ar trebui sa va intreb altfel.. Credeti in taria Unirii de a se afirma ca lider?
-Prefer sa nu comentez. Deocamdata mai sunt meciuri de jucat si nu doresc sa ofer nici un pronostic.
-Trebuie sa va spun, dragi telespectatori, ca dupa acest derby care ar fi trebuit sa ofere mai mult decat o remiza netentanta, la noi in platou este o atmosfera destinsa si glumeata. Chiar si domnul Becali isi permite sa fie amuzat de totalul nespectacol din teren. In schimb, Mihai s-a schimbat dupa terminarea partidei. De ce schimbarea asta?
-Campionatul inca se ma joaca, dupa acest meci sunt constient de sansele echipei Urziceni la titlu si nu pot comentez, pentru ca sunt direct implicat in disputarea acestui campionat.
Scurt si la obiect, omul isi pastreaza un calm ce pare sa sperie moderatorii, dar in acelasi timp dovedeste de ce mici giganti, echipe ce au la baza jucatori si nimic mai mult, lasa deoparte orice urma de invidie si de rivalitate si se mentin pe o linie de joc incredibila, intr-o forma ce nu ajunge la inaltimea vedetelor echipelor capitalei.
Unirea campioana. Fie! Merita.

TRI-CHAMPIONS!

Stilat, dar letal asemenea unui colt cu amortizor, cu un calibru masurat in atatia ani de traditie in Liga Campionilor, atacul Barcelonei a fost folosit cu o precizie catalana indiscutabila impotriva unor englezi fara defensiva si rataciti. Glontul este neobositul Eto’o, un erou al atator sezoane in diviziile clasice si elegante ale fotbalului, un om ce isi merita toate titlurile de inteligent si bun atacant, dar si cel care se napusteste nebun in careul lui Manchester, ranind serios defensiva imprastiata in minutul 10.

Repriza a doua pur si simplu ia foc, Henry pare ca misca, dar dezamageste in ciuda marelui nume pe care il purta o data, de mult. Dansam si sarbatorim in tribune, dar si pe scena de pe Olimpico, una fiesta nebuna, declansata in urma asasinatului din teren. Explozie de culoare si de viata. Lovitura libera din minutul 50 se transforma intr-o bara, una fenomenala, care ne scuteste insa de fericirea absoluta!

Transpiram in 55, dar din atatia jucatori inalti ai lui Manchester, Park e cel ales pentru ce ar fi putut fi egalarea pe tabela de joc. Yaya Toure ne pune in incurcatura, dar nu suntem jenati, ci ii jenam prin superioritate. Ronaldo mai verifica din cand in cand egoul si vedetismul in ecranele de pe Olimpico, fiind usor deranjat de cum arata freza lui in seara de mai (o fi din cauza caldurii, saracul). Rooney zero barat, Tevez abia misca, apreciez totusi prestatia lui Ferdinand si Carrick. Pique glorios, dar ne lipseste mult Marquez, in ciuda inlocuitorului Sylvinho si a mijlocasului impins Busquets.

Al doilea gol din minutul 70, opera micului mare ‘Leon’ al echipei, este fara indoiala incununarea atator pase de magicieni, atator minuni de jucatori crescuti si antrenati la Barcelona sa devina lunetisti ai portii, oameni ce si-au oferit darul si talentul pentru eterna emblema a Cataloniei. Capitala, oras de noapte, loc viu si stralucitor in bataia brizelor mediteranene, scandeaza pana tarziu, in noapte, imnul unei echipe care a asezat lumea la picioarele ei.

 

¡Barça, Barça, Barça! Campeones, campeones, ole ole ole!

 

Si cand PCH ia foc ..

Noi stim ca Dinamo face legea pe gazon. Si se pare ca acasa ne simtim cel mai bine, profitand de slabiciunilei unei echipe Poli destul de ravasita, fara elemente importante ale jocului, oameni precum Alexa sau Karamyan, mobilizatorii violetilor si chiar de un bun simt fotbalistic maret (daca mi se permite a ma exprima astfel). Doar 3 etape pana la final si multe cereri din partea conducatorilor de club, amenintari si tot soiul de invective la adresa echipelor adverse, a galeriilor considerate ‘inamice’, desi oamenii impartasesc pasiunea pentru acelasi sport, toate insa specifice campionatului autohton.

Mariuuuuuuuuuuuuus Niculaeeeeeeeeeee si cele doua goluri ale mijlocasului Ndoye fac tribunele sa sara in aer, dupa traditia de aici, din Stefan cel Mare, afisand zambete gigant si multa adrenalina tuturor sufletelor alb rosii care iau parte la “mantuirea” campionatului din sezonul ’08 – ’09. Ma astept ca Poli sa isi recupereze cele 6 puncte si noi sa plecam oarecum capul in fata unor hotarari luate mereu la masa verde, dar in mod sigur nu ne vom pierde demnitatea, un sentiment care ne-a reprezentat mai ales in retur, dupa meciuri nebune si pline de creatie.

Cat farmec si cata culoare dicteaza oamenii, cati fiori pe sira spinarii traiesti in momentele de maxima bucurie.. Atunci cand privesti la spectacolul oferit de cei pe care ii sustii, ai o implinire a simturilor, la care nu mai conteaza deloc povestile murdare a celor corupti sau lipsa totala de fantezie din afara stadioanelor.

“Rosu-i sangele varsat pt numele DINAMO

Albu-i semn ca s-au predat

Si Dinamo ii campioana!” Fredonam si strigam, una-i echipa ce-o urmam. Tam tam. :-)

Era si timpul

Steaua – Rapid a avut tot ce i-a lipsit adevaratului derby de saptamana trecuta. De la galerii pline de culoare, la jucatori dedicati in totalitate jocului, la ocazii ce se termina cu tradionalul ‘mortii ma-tii, mah’. Aceeasi echipa usor rahitica giulesteana, care s-a obisnuit sa castige cu chipe de genul Buzau, CS Otopeni, infrunta o formatie rosie albastra in cautare de victorie si tragand de orice punct cu riscul accidentarii si a acumularii de cartonase, se impune pe terenul rivalei bucurestene, printr-un scor care nu defineste palmaresul nici unei echipe. De fapt, ce meci din acest minunat sezon a descris istoria vreunei echipe? Poate prestatia Timisoarei? Posibil..

Am vazut saptamana trecuta doar secvente din meciul Rapid – Steaua din sezonul 2006-2007, retransmis de Kanal D, si ma gandeam cu nostalgie, la jucatorii care formau atunci echipele capitalei. Si mi-a placut. Foarte mult. Fata de cei care se ostenesc in acest moment sa joace un fotbal de 2009, oameni precum Ganea, Rada, Lucescu Jr cucereau cupa in 2007, facandu-si suporterii mandri ca reprezinta alb visiniul, iar Dica, Banel, Thereau straluceau sub antrenoratul lui Oli.
Marius Constantin pare ca joaca de o vesnicie in campionatul romanesc, dar cu toate cartonasele pe care omul reuseste sa le ia, nu il mai vezi o perioada lunga jucand, ceea ce iti creeaza impresia ca ar fi transferat pe nu stiu unde. Merita si baietii sa se mai bucure pentru o victorie, poate acest rezultat o sa ii motiveze in putinele etape ramase. Era si timpul.

HAI, DINAMO!

¡Iniesta es Dios!

Pentru pasionati, poze cu jucatorii si cu fazele mai importante ale meciului, momente captate extraordinar aici.
Cei care comenteaza la radio Catalunya sunt oamenii cei mai fericiti si cei mai in al 9lea cer. Striga, zbiara, sar, urla si iar urla, iar minutul 93 de aseara nu a fost lipsit de aceste manifestari. Nici Alfredo Martinez nu s-a lasat mai prejos si a comentat faza golului in spiritul catalan, nebunesc. BESTIAL, BRUTAL, TOTAL. (Imi cer scuze, calitatea nu este cea mai buna, dar golul in mod sigur este frumos surprins.)

P.S. Aceasta imagine face cat 1000 de cuvinte. ‘Iniesta, te spun lu` mamiiii!! ‘. Mai ca seamana foarte mult cu un pasaj memorabil din finala C.L. de anul trecut, cand dragul om cade in momentul executarii loviturii de departajare.
Mi-e scarba de el dupa ce l-a scuipat pe Tevez in aceeasi finala. De aceea nu ma mai satur sa-i vad fata de obosit cand isi fwte visul. Imagine superba. :))

Facem totul ca la carte

Romanca, nominalizata la Pulitzer
Jurnalista americana de origine romana Rukmini Callimachi, angajata la Associated Press, s-a numarat pe lista finalistilor Pulitzer 2009 la sectiunea Reportaj international, alaturi de publicatia “Washington Post”.
Detalii aici.

In alta ordine de idei, este important sa va zic cat de mandra ma simt de echipa de suflet, de echipa care ne face fericiti. FACEM TOTUL CA LA CARTE! DI-NA-MO!

¡Ole!

Daca nu ar fi fost germani, ai fi zis ca a fost vorba de un blat nesimtit. Oamenii chiar s-au lasat calcati in picioare, Barca oferind spectacol pe minunatul Camp Nou. 4-0 si asteptam returul. ¡Ole!

¡Visca el Barça!

Fotbal in curtea scolii

Joc ca in curtea scolii. Sfert de finala Manchester United – Fc Porto.

Manchester nu a putut sa opreasca jocul incredibil al echipei oarecum considerata outsider (totusi Porto a luat cupa mult visata in anul 2004, cand jucatorul meu preferat, Deco, a fost numit si omul meciului, finalei, anului si ce mai vreti voi :D ), fiind umilita acasa cu un egal ce ar fi fost mai frumos daca se transforma in victorie pentru portughezi.

Notez extraordinara prestatie si ambitie de joc a lui Sapunaru si sunt extaziata ca Porto ii omoara prin aparare si prin atac pe cei care cred eu detin in mod nedrept titlul de campioni. Latinii astia controleaza tot terenul. Bravo! Bravo, Sapunaru!

Pacat ca Piturca nu vede cine ar trebui sa fie intr-adevar apreciat la nationala!

 

¡Vamos, Barça! ¡Visca el Barça! Barça la Campeona!

Adrenalina in pasi de derby

 

Draga Catalin Hildan,

Te-am vazut aseara prezent in vibratia tribunelor, in fiecare suflet dinamovist si in fiecare bataie a inimii. Erai mai frumos decat ultima oara cand ni te-ai aratat, acum pareai ca esti peste tot, ghidand pasii oamenilor tai si zburand deasupra noastra, facandu-ne mai apriga ambitia. Am cantat pentru tine, am jucat pentru tine, am fost deasupra lor pentru tine si stiu ca te-ai bucurat. Stiu, pentru ca erai acolo cu noi. ‘Faceti loc trec cainii rosii’…
Suntem cu 10 clase peste adversari, desi ei erau considerati favoriti mai ales dupa ultimul meci disputat cu Otelul Galati si dupa toate amenintarile din saptamana premergatoare derby-ului. Dar ceva nu a mers asa cum se asteptau sustinatorii alb visiniilor, iar echipa gazda motivata in permananta de Sfantul care o patroneaza a fost plina de inspiratie si de energie, in totala opozitie cu prestatia dezamagitoare a lui Maftei&Co.
Dezbracati-va, aruncati in aer tribunele, sariti cainilor! Cine sare este caine, eeee eeeeee! Inscriem superb printr-un vole marca Danciu, un om pe care l-ai cunoscut cand ambitia lui inalta alte echipe, Catalin, dar sunt convinsa ca modul in care a zburat mingea in min 29 te-a facut si pe tine sa tresari de bucurie.

Adrenalina si mult curaj. Si ne place sa jucam asa, pentru ca suntem la un nivel superior umbrelor ce ne sunt adversari si pentru ca descrie perfect modul in care atacam si impingem jocul. In mod curios, nimeni nu se astepta la atitudinea Rapidului, o atitudine trista si care nu descrie deloc puterea echipei de sub Podul Grant. Ei nu dezamagesc des si atunci cand o fac, li se reproseaza totul. Respect pentru munca lui Rada si pentru calmul de care a dat dovada.
In minutul 41, la capatul unui atac excelent al lui Dinamo, Marius Niculae trimite in bara cu un sut din intoarcere de la 11 metri, aratand importanta unui astfel de atacant in coeziunea ofensivitatii. Niculae are ceea ce avea nevoie formula victorioasa a lui Dinamo si prin combinatia activa Danciu – Niculae primind centrarile lui Torje am infruntat o aparare care nu mai obiecta nimic la golul 2.
Torje centreaza pentru lovitura lui Niculae, dar mingea ajunge printr-o faza destul de ciudata sub atacantul dinamovist. Transpiram putin in min 60, cand apararea greseste la sutul lui Cesinha. Dar nu-i nici o problema, mai este timp pentru a ne indrepta greseli minore de orientare in spatiu. Tamas si Blay recupereaza dupa fentele pe care Cesinha si le permite in careul nostru, intarind apararea. Am fost puternici pe toate segmentele de joc, am condus nu doar la scor, ci si la spatiile pe care le gasim, la indemanarea cu care creem faze de atac.
Torje, considerat omul meciului de catre suporterii dinamovisti, trimite peste transversala in min 63, dar nu e nici o problemaaa. Avem timp. Asta isi zic si rapidistii in gand, dar nu se gandesc ca mai avem si noi multe de aratat. Oricum, amuzant banner-ul cu Borcea si cu ‘Lasati-ne sa ne pregatim de UCL’. :D
Pitbull este explozia lui Rapid, o piesa pe tabla de joc mutata cam tarziu pentru a schimba scorul. Insa amorteala alb visinie incepe sa dispara si Maftei simte asta. Poate de aceea este irascibil si nu accepta nici o decizie a lui Bogaciu, pro(s)testant in permanenta. Catalin, am marcat si a 3a oara aseara in min 89. A facut-o Cristea, care a meritat din plin sa se bucure de gol si de uralele din tribuna, dupa o seara nebuna si frumoasa a jucatorului.

Am meritat fiecare moment de bucurie si de adrenalina, iar acum ei merita sa fie aplaudati la scena deschisa. Ei ne-au dictat fericirea in culorile alb si rosu asa cum o faceai tu pe vremuri. Fii mandru de ei.