Parfum

-Ce bine te pricepi la asta! Ah, ii arunca ea un oftat plin de placere, nu pot sa cred ca m-am gandit pentru o clipa sa te las.
-Ti-am spus..
-Si eu, in repeziciunea mea, am refuzat sa-ti ascult motivele. Esti.. eeeesti.. hhm, esti incredib.. AU!.. se opreste brusc, intrerupta fiind de un impuls difuz si imprastiat de extaz.
-Vrei sa continui? Daca e prea mult, poti sa-mi spui sa..
-Sa ce? Vreau sa simt cum ma ai, astazi si maine si mereu. Te iubesc.
Alintata de mangaierile pacatoase si de corpul lui atletic, este rusinata de dorinta cutremuratoare de a apartine lui, de a se darui in totalitate mirosului lui. Nu i s-a mai intamplat asta niciodata, nici macar caldura pe care i-o transmite pielea lui nu a mai simtit-o cu atata intensitate, nici inima nu i-a batut la fel de fioros. Ii arde gatul dupa ce buzele lui intepatoare ii cuprind usor zona de deasupra claviculei si nu mai simte decat o ispita dulce atunci cand el coboara usor, firesc, cald, spre pieptul ei alb, de copil. El zambeste ca un strengar atunci cand ii simte inima batand..
-De asta te-am iubit mereu. Ma coplesesti, copilul meu.
Ii vajaie capul de la atata placere, iar ochii abia ii poate tine deschisi. Comunica doar prin miscarea sententioasa a buzelor, iar carnea calda si umila este legatura vizuala, olfactiva, nazala si tactila dintre ei doi. Ii simte respiratia pe intreaga sira a spinarii si fiori ciudati ii fac gatul sa tremure, iar in timp ce mainile lui nerabdatoare ii ating soldurile mici si copilaroase, parul ei lung o face sa suspine, spargand tacerea printr-un tipat scurt.
-Stii care este “teritoriul” corpului tau care imi este cel mai drag?
Ea il impinge zgomotos pe marginea patului, raspunzandu-i:
-Sa vedem.. esti baiat. Nu pot sa ma gandesc la alta parte decat la..
-Shhtt, obraznica mica si blonda ce esti, o cuprinde de mijloc reducand-o la tacere. Habar n-ai..
Continua sa ii mangaie bratele usoare si bazinul rece. Nu pricepe de ce in complexitatea corpului ei totusi mic, unele segmente de piele bronzata ii sunt inghetate, dar ii place la nebunie sa i le incalzeasca cu respiratia zgomotoasa. O saruta cu acelasi dor si ii simte parfumul in coltul ispititor al sternului. Ea, intr-o miscare infantila, ii refuza narile curioase si incearca sa ii sarute ochii albastri. Nu i-a spus niciodata, deoarece el ar fi privit asta ca pe un semn de slabiciune, dar cand se uita adanc la ea, cu acei ochi albastri, se inmuia. Aerul era, brusc, mai greu de respirat, iar regiunea pe care el incearca acum sa i-o descopere vibra mereu cand el o privea. Vibreaza si acum.. Poate mai tare ca in prima zi.
-Spune-mi..
-Sa-ti spun? Si daca nu o sa doresc sa iti spun? O sa-mi faci rau, copil? ii da drumul rapid si ordonat in usurimea patului de saten, asezandu-se cu nasul in suvitele ei blonde, sterse.
-Ti-am mai spus, nu imi mai spune copil. Nu sunt.
-Esti, esti, esti.. de o mie de ori iti spun, sarutandu-te.. Esti al meu copil cu idealuri de femeie. Si tu stii ca..
-Da, da.. de asta ma iubesti, ii spune asezandu-i lenes gleznele scurte si gentil sculptate in poala. Se joaca fascinata cu pleoapele, cu nasul, cu pielea lui, cu mana lui mare si aspra. Acum ea il conduce.. si nu o face destul de rau, pentru ca jocul ei erotic il face sa reactioneze. Cuprins de palmele mici, dar iscusite, si cu buzele mereu intepandu-i gatul, ii muta corpul sub el, tinandu-i bratele intr-o stramtoare ce o face sa tremure iarasi.
-Zi-mi. Vreau sa aud.
-Ce imi place la tine?
-Nu. Mai zi-mi o data ca sunt copilul tau cu idealuri de femeie.
-Te iubesc!

Dansezi?

Arunca tulburata cartea lui de vizita in fundul sertarului.

-Si ce daca au fost cele mai frumoase clipe din viata mea? Conteaza?
Simte atata amaraciune in suflet incat ar vrea sa-si arunce amintirile in cea mai adanca groapa a uitarii. Dar nu poate. Nici nu vrea. Ratiunea o indeamna sa nu fie umilita si ii cere, ii ordona sa fie rece, sa stearga cu buretele zambetele, momentele, vibratia. Dar nu poate. Iar nu vrea.
Deschide usor sertarul. Da peste poza lui. Si zambeste cand ii vede gropitele din obrajii rosii. Incalzeste iar in palma ei acea oficiala amintire.
-Ce prostie! Daca ar vedea cum ma impiedic de amintirea lui, mi-ar rade iar in fata. Ce mult imi lipseste, cat de mult vreau sa mai faca asta o data. Doar o data.
Tulburator de placut ia rochia ei de seara in brate si incepe sa danseze in camera.
-Un`, doi, trei, patru.. Un pas mic, 2 mari, 2 la stanga, 2 la dreapta..
Isi da drumul in pat si retraieste tango-ul cu care el a cucerit-o.
-Dansam?
-Incantata..

Inchide ochii si isi imagineaza cum ar fi fost daca lucrurile ar fi stat altfel.
-Ce prostie! suspina ea inca o data. El nu e pentru mine. Doar sufletul lui este.
Intr-o miscare mecanica si robotica, rupe resemnata cartea de vizita. Iar in minte ii rasuna acel superb: “Dansezi? Doar o data, doar o data.”

Lacrimi in culori de fond de ten

Nu mai are timp pentru nimic in ultima perioada. Isi imparte obiectiv clipele libere intre emisiunea de la radio si plimbarile pe malul Dambovitei cu al ei suflet iubit. I se citesc pe chipul palid riduri incrustate in pistrui, iar pe buzele mici si fragede apar semne usoare de uscaciune.
-Ce repede a atipit padurea anul acesta!
Zambind ascuns si cu chef de joaca, el ii raspunde:
-Uite unde era spiritul critic al naturii! Pastreaza opiniile critice pentru asta.. ii reproseaza scurt, tragandu-i corpul intr-o miscare rapida si brutala, reusind sa-i muste buza de jos.
Fascinata de placerea momentului, se lasa ademenita de miscarea sententioasa a buzelor lui si de pipairea deloc inocenta a degetelor mari, dar calde.
-Esti asa de prostut. Am venit sa admiram emotia pe care o degaja culoarea toamnei, il indeparteaza ea deloc convinsa daca a se rupe din imbratisarea ce o topeste. Face trei pasi mici si grabiti spre o poteca strearsa si continua:
-Ai privit norii astazi? Dar cerul? Si.. si.. culoarea pe care o citeste raul in fiecare..
-Taci acum! Vino repede sa vezi ce am gasit.
-Nu te cred. Ma minti, ii raspunde cu un fior in glas, curioasa de izbanda cercetasului ei.
-Hai sa vezi.. acum. Uite, imi leg mainile la spate si ma autoexilez in acest copac. Promit sa nu te maltrarez, copil.
-Promiti?
-Pe cuvant de.. dansator de samba.
Uimita de vraja momentului aude doar ultimul cuvant .. samba. Ce i-ar mai placea sa danseze samba. A vrut mereu sa fie lipsita de inhibitiii, sa danseze asa cum numai latinii adevarati o fac. Se apropie de ochii lui albastri si surprinde brusc un zambet ametitor pe chip. Grabeste pasul si ajunge in dreptul copacului ce ar trebui sa fie “castelul de exil” al condamnatului.
-Stai tu putin. Cand ai invatat sa dansezi samba, maestre? Si zici ca.. intrerupta imediat de bratele lui la fel de puternice ca si in prima noapte de dragoste, isi prinde mainile albe si usoare dupa capul lui. Ii gaseste obrajii reci si, cucerita de forma fetei lui, ii mangaie pometii in cautarea liniei masculine a chipului. Il saruta mecanic dupa ureche, incredintandu-i mainile mici gatului descoperit si atins in permanenta de narile vantului.

Priveste intalnirea perfecta dintre munte si cerul senin. El da sa o sarute pe gat, dar refuzul ei este categoric. In schimb, ii ofera fruntea pentru a o acoperi de fiorii reci ai padurii. Suspina si arunca fascinata un bob de lacrima pe crestetul lui.
-Stii ce voiam sa-ti arat adineaori?
-Cum dansezi samba? Esti prea bun pentru mine, il saruta suspinand iar.
-Da da, si asta. Dar, uite, plangacioasa mea.. Aceasta frunza se asemana cu chipul tau. Nu radiaza bucurie si emotie ca tine, dar amandoua v-ati scris povestea vietii privind mereu la toamna si la joaca norilor cu culori si umbre. Intelegi?
Priveste cuvintele lui ca un invatacel in prima zi de scoala.
I-ar placea sa fie adevarat, sa stie ca asemenea unei frunze, poate vibra si poate fi descoperita in nuantele tomnatice si palide. Dar viata ei nu a fost asa. Nici acum nu este. Mai are timp .. poate doar pentru a isi da pometii cu un auriu fond de ten.
Si suspina.. si se gandeste..

Undeva .. Candva ..

“In lucruri simple ma regasesc.. si cand zambesc si cand traiesc. Doar o clipa mi-e de ajuns sa visez, vreau sa dansez.. nu ma opresc.”

Se spune ca lucrurile marunte sunt cele care dau cu adevarat culoare vietii. Zambetul unui copil si o dimineata racoroasa de vara, o iubire patimasa si un sarut furat, o singura stea care straluceste intr-o noapte de iarna si un suspin plin de fiori si placere atunci cand deschizi ochii si realizezi ca ai adormit in bratele lui pe plaja..

Asculta o imagine si priveste o soapta a unui copil cu suflet de femeie. Asculta cantecul mintii ei de copil..
Sa te trezesti dimineata pe plaja… sa privesti rasaritul si sa visezi ca tii soarele in mana. Sa simti nisipul ud in timp ce alergi pe faleza pustie si racoroasa. E dimineata abia, trebuie sa te invelesti cu caldura trupului persoanei iubite, soarele va aparea mai tarziu putin. Pana atunci, uita-te in jurul tau si .. incearca sa memorezi modul in care se sparg valurile la tarm. E o senzatie unica si speciala.

Iti tremura picioarele.. iti este frig sau te cuprind fiorii cand vezi o mare asa mare in fata ta?

La cativa nori departare va aparea si soarele. Dar pana atunci bucura-te de peisaj. Se vede o barca in departare, si daca intinzi putin mana, ti se pare ca ai cuprins-o.. Desi incerci sa desenezi o inima mare pe nisipul rece si intepator, apa iti naruie sansa de a capta aceasta imagine unica intr-o poza. Uita-te in departare! Nu.. soarele inca nu a aparut, dar se aud stoluri de pasari. Te sperie? Ele nu se sperie de nimic.. Marea e viata lor, sunetul ascutit al marii cand se sparge de tarm este fiorul lor de o viata, este ceea ce ii face sa zboare spre zari timide, necunoscute inca.