Micii giganti

Barbatul, plin de rezerve, stilat prin modul de a-si sustine opiniile si mai ales echipa pe care o conduce, isi alege cu mult rafinament vorbele si pozitia in fata camerelor. Nu iese in evidenta cu nici o afirmatie, nu zambeste, nu schiteaza nici un gest atunci cand marele Gigi de Pipera ii lauda prestatia, prin elogierea continua a echipei pe care barbatul sobru o conduce. Isi pastreaza obiectivitatea si prestanta, impunand o tinuta demna de un om de afaceri, si dincolo de asta, de o persoana ambitioasa si modesta.

-Care credeti ca va fi campioana? Sau, ar trebui sa va intreb altfel.. Credeti in taria Unirii de a se afirma ca lider?
-Prefer sa nu comentez. Deocamdata mai sunt meciuri de jucat si nu doresc sa ofer nici un pronostic.
-Trebuie sa va spun, dragi telespectatori, ca dupa acest derby care ar fi trebuit sa ofere mai mult decat o remiza netentanta, la noi in platou este o atmosfera destinsa si glumeata. Chiar si domnul Becali isi permite sa fie amuzat de totalul nespectacol din teren. In schimb, Mihai s-a schimbat dupa terminarea partidei. De ce schimbarea asta?
-Campionatul inca se ma joaca, dupa acest meci sunt constient de sansele echipei Urziceni la titlu si nu pot comentez, pentru ca sunt direct implicat in disputarea acestui campionat.
Scurt si la obiect, omul isi pastreaza un calm ce pare sa sperie moderatorii, dar in acelasi timp dovedeste de ce mici giganti, echipe ce au la baza jucatori si nimic mai mult, lasa deoparte orice urma de invidie si de rivalitate si se mentin pe o linie de joc incredibila, intr-o forma ce nu ajunge la inaltimea vedetelor echipelor capitalei.
Unirea campioana. Fie! Merita.

Si cand PCH ia foc ..

Noi stim ca Dinamo face legea pe gazon. Si se pare ca acasa ne simtim cel mai bine, profitand de slabiciunilei unei echipe Poli destul de ravasita, fara elemente importante ale jocului, oameni precum Alexa sau Karamyan, mobilizatorii violetilor si chiar de un bun simt fotbalistic maret (daca mi se permite a ma exprima astfel). Doar 3 etape pana la final si multe cereri din partea conducatorilor de club, amenintari si tot soiul de invective la adresa echipelor adverse, a galeriilor considerate ‘inamice’, desi oamenii impartasesc pasiunea pentru acelasi sport, toate insa specifice campionatului autohton.

Mariuuuuuuuuuuuuus Niculaeeeeeeeeeee si cele doua goluri ale mijlocasului Ndoye fac tribunele sa sara in aer, dupa traditia de aici, din Stefan cel Mare, afisand zambete gigant si multa adrenalina tuturor sufletelor alb rosii care iau parte la “mantuirea” campionatului din sezonul ’08 – ’09. Ma astept ca Poli sa isi recupereze cele 6 puncte si noi sa plecam oarecum capul in fata unor hotarari luate mereu la masa verde, dar in mod sigur nu ne vom pierde demnitatea, un sentiment care ne-a reprezentat mai ales in retur, dupa meciuri nebune si pline de creatie.

Cat farmec si cata culoare dicteaza oamenii, cati fiori pe sira spinarii traiesti in momentele de maxima bucurie.. Atunci cand privesti la spectacolul oferit de cei pe care ii sustii, ai o implinire a simturilor, la care nu mai conteaza deloc povestile murdare a celor corupti sau lipsa totala de fantezie din afara stadioanelor.

“Rosu-i sangele varsat pt numele DINAMO

Albu-i semn ca s-au predat

Si Dinamo ii campioana!” Fredonam si strigam, una-i echipa ce-o urmam. Tam tam. :-)

Era si timpul

Steaua – Rapid a avut tot ce i-a lipsit adevaratului derby de saptamana trecuta. De la galerii pline de culoare, la jucatori dedicati in totalitate jocului, la ocazii ce se termina cu tradionalul ‘mortii ma-tii, mah’. Aceeasi echipa usor rahitica giulesteana, care s-a obisnuit sa castige cu chipe de genul Buzau, CS Otopeni, infrunta o formatie rosie albastra in cautare de victorie si tragand de orice punct cu riscul accidentarii si a acumularii de cartonase, se impune pe terenul rivalei bucurestene, printr-un scor care nu defineste palmaresul nici unei echipe. De fapt, ce meci din acest minunat sezon a descris istoria vreunei echipe? Poate prestatia Timisoarei? Posibil..

Am vazut saptamana trecuta doar secvente din meciul Rapid – Steaua din sezonul 2006-2007, retransmis de Kanal D, si ma gandeam cu nostalgie, la jucatorii care formau atunci echipele capitalei. Si mi-a placut. Foarte mult. Fata de cei care se ostenesc in acest moment sa joace un fotbal de 2009, oameni precum Ganea, Rada, Lucescu Jr cucereau cupa in 2007, facandu-si suporterii mandri ca reprezinta alb visiniul, iar Dica, Banel, Thereau straluceau sub antrenoratul lui Oli.
Marius Constantin pare ca joaca de o vesnicie in campionatul romanesc, dar cu toate cartonasele pe care omul reuseste sa le ia, nu il mai vezi o perioada lunga jucand, ceea ce iti creeaza impresia ca ar fi transferat pe nu stiu unde. Merita si baietii sa se mai bucure pentru o victorie, poate acest rezultat o sa ii motiveze in putinele etape ramase. Era si timpul.

HAI, DINAMO!