De unde se cumpara increderea in tine?

Mama m-a invatat despre modestie. Mi-a zis ca oricat de inzestrat ai fi sau oricat de multe ai sti, nu trebuie sa te mandresti cu aceste lucruri, pentru ca valoarea o demonstrezi prin fapte si nu prin vorbe. Esti modest pentru ca nu ai nici un motiv sa te falesti cu abilitatile tale, intrucat Dumnezeu ti le-a dat, iar El ne-a facut pe toti dupa chipul si asemanarea Sa, implementandu-ne in suflet si faptul ca suntem egali cu cei din jurul nostru.

Am descoperit zilele astea ca nu am fost prea mandra cu ce reprezint. Mi-am tradat valorile si tot ce am invatat in aceasta viata, pentru ca am ales sa merg pe un drum care nu ma reprezinta.
Urasc ASE-ul, il fac din obligatie pentru ca am inceput sa studiez aici si nu pot renunta pana nu il termin.
Va intreb: Ce apare atunci cand nu exista pasiune? Mi se va intampla oare sa ma urasc pentru ca am ales acest domeniu? Sau nu voi fi la fel de interesata de studii si voi ajunge cumva la sfarsitul listei performantei celor care invata aici?

Am atatea intrebari la care nu am gasit inca raspuns. Ma framant crezand ca trece timpul si nu voi mai avea resurse sa fac ceea ce doresc cu adevarat.

M-au intrebat la interviu de ce aplic pentru colaborator la ziar din moment ce sunt studenta la Comert si, la  prima vedere, domeniile nu au nici o legatura. Am raspuns asa cum am simtit. ASE-ul il fac din obligatie, una materiala, care m-a facut sa constientizez sacrificiul facut de ai mei in aceasta viata si sa cred ca, prin studiul economiei, as putea sa ii rasplatesc devenind o persoana importanta. Jurnalismul este ceea ce vreau sa fac si pentru care sper ca voi mai avea putere la sfarsitul erei Comert.

Am realizat ca am fugit timp de 2 ani de acest raspuns, crezand ca sunt in stare sa fiu cea mai buna la facultatea unde studiez. Nu s-a intamplat deloc asa, azi o spun cu mana pe inima ca facultatea asta nu o pot studia niciodata cu placere, pentru ca nu ma reprezinta.
Vreau.. sa dau timpul inapoi! Simt ca ma pierd in valtoarea anilor care trec..